Scrisul mă tratează
Hamalii ce-şi scutură ţigara în ceai,
Alergând pe graniţele obrazului strivit.
Nu sunt decât o apă stătută
Unde copitele spală părul de oameni şi sapa tunele...
Muze pâlpâie în inimi precum într-un glob de iarnă.
Săracii pielii...
Ceilalţi plătesc prin ură,
Nu sunt decât un drob de sare, iar gurile de cai
îşi limpezesc sufletul cules din iarnă.
Pe scări îmbinate, dumnezeii pământeşti urcă
în Dumnezeul cu braţele ude, picioare de oameni
brăţări de nori, se văd în cerul verde.
Hamalii cară leşurile vii ale pământenilor.
unde??
da, ai dreptate arata super. e foarte bine asa cum este, dar oare nu poti sa-i dai un fond color?( nush parerea mea de fata).Oricum imi place blogul.Si ti-ai revenit si la scris. Stii tu la ce ma refer .
semnat, barbie :))
Alta poezie SUPERBA :x
Esti minunat Alex ! "Scrisul te trateaza" cu adevarat..titlul blog`ului chiar se potriveste perfect!:)
frumos:)
sublim :x
minunat:)