Eram intr-o cafenea draguta stand de vorba cu un grup restrans de prietene. Dupa ce am terminat cu amabilitatile si cu depanarea micilor intamplari petrecute in viata noastra de cand nu ne-am vazut, discutia a trecut de la evenimente, la idei. Subiectul de baza era o mica disputa intre prietena mea si prietenul ei. Ea era revoltata, si intr-o casnicie de obicei adevarul este flexibil, de incapacitatea lui de a accepta un compromis.
Il acuza ca nu-i pasa de sentimentele ei, ca este foarte egoist si nu se gandeste decat la el. Era de parere ca intr-o casnicie ambii parteneri trebuie sa se transforme intr-un singur organism care merge cu stoicism in aceeasi directie.
Si de la concret conversatia s-a axat pe o idee: compromisul.
La un moment dat ne-am aprins pentru ca parerile noastre desi se intersectau intr-o mica masura erau, pe fond, diferite. Totul a luat sfarsit in hohotele mele de ras cand, exasperat de faptul ca ma incapatanam sa nu fiu de acord cu ea, mi-a spus cu naduf:
- Religia casniciei este compromisul!
Avea dreptate, dar unii dintre noi suntem mai credinciosi decat altii. Si unde mai pui ca sunt atatea porunci de incalcat.
Dar exista o contradictie si in religie. Religia crestina desi propovaduieste lipsa de egoism, ne cere sa ne iubim aproapele ca pe noi insine. Pai nu tocmai iubirea pentru noi este definitia egoismului?
Suntem prin contradictie fiinte duale marcate de instincte si de ratiune. Instinctele ne transforma in mod natural in fiinte egoiste, iar ratiunea ne invata ca pentru buna functionare a relatiilor interumane e nevoie de compromis. El sta la baza democratiei,la baza relatiilor familiale si implicit la baza casniciei. Nimic nu poate functiona fara compromis, sunt de acord cu acest lucru.Dar compromisul inseamna renuntare, o negociere a propiei vieti. Si aici intervine egoismul ca un colac de salvare. E nevoie de el in aceeasi masura in care este nevoie de compromis.Este nevoie pentru ca este necesar sa realizeze un echilibru. Renunti in aceeasi masura in care castigi. Renunti prin compromis si castigi prin egoism. Cine reuseste sa echilibreze aceasta balanta se poate considera un om implinit.
Iar intr-o casnicie sunt doi oameni cu dorinte proprii cu asteptari si viziuni proprii. Nu poti transforma doua persoane intr-un organism. Este o utopie. Poti transforma doi oameni intr-o echipa, dar intr-un organism niciodata. Si nici nu e indicat, pentru ca transformi casnicia in privare de libertate, iar cel privat s-ar putea sa vrea sa vada cerul fara gratiile casniciei, divizand astfel organismul.
De aceea aduc o completare la vorbele intelepte ale prietenei mele. Religia casniciei este compromisul numai daca prima porunca este:
Fii egoist in aceeasi masura in care faci compromisuri.
Voi ce parere aveti referitor la asta?
Va astept sa va dati cu parerea.
O discutie interesanta despre casnicie
sâmbătă, iunie 18, 2011 alex Contradictii


Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Trimiteți pe XDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Despre autor

- alex
- Sibiu, Romania
- Am încercat să pătrund în cuvânt; mi s-a spus să folosesc intrarea dintre silabe, scara de incendiu, drumul pe unde sunt evacuate victimele poemelor incandescente, dar inca nu ma las.
Populare
-
Buna! Am revenit dupa ceva timp dupa un gol mare in suflet. Vreau sa va spun ca desi am doar 18 ani, mi s-au intamplat muult prea multe lu...
-
Avand in vedere ca nu am o tema, m-am gandit sa va prezint o noua achizitie. Si anume un Ebook Reader Iriver Story . In afara faptului ca ...
Nu ai cum să fii absolut mereu întru totul de acord cu partenerul tău .Pentru că suntem unici ,tocmai prin felul nostru de a fi ,prin gândurile diferite ,prin obiceiurile care fac parte din tiparul nostru de zi cu zi .Cred că ar fi foarte plictisitor să avem aceleaşi păreri mereu .Asta e şi farmecul ,să descoperi cum cel de lângă tine gândeşte şi să vă completaţi .Compromisul nu este de a avea aceeaşi părere cu el ,inidferent ce crezi tu .Asta e o prostie ."Compromisul" este să i-o accepţi şi să îl intelegei. Am pus între ghilimele pentru că eu nu-l percep ca pe un compromis .Percep totul ca pe o iubire. Atunci când iubeşti nu faci ceva doar de dragul de a face ,ci pentru că o simţi .Pentru că iubeşti .
'Renunti prin compromis si castigi prin egoism'
asta mi-a placut mult, inteleapta vorba.
Eu am fost egoista mereu, si-am facut compromisuri doar sa-mi fie mie bine.. si nu mi-a fost. Parerea mea e ca postarea asta o sa ma ajute sa formez aceea "echipa" cand va venit timpul :).
draga alex,
sa ma ierti dar nici timp sa respir nu am avut.abia acum cand am avut putin timp liber si am intrat sa vad cu ce noutati ma mai uimesti. scrie in continuare deoarece imi place sa te citesc.
friendly,queen.
esti un fals.
da, foarte intelept..pt unii iubirea e casnicie si legarea pe viata, pt altii sunt clipe de fericire fara compromisuri