o poveste de neuitat.

duminică, august 15, 2010 alex

această povestire e cât se poate de reală.aştept critici şi comentarii.mulţumesc......capitolul 1.

Mă plimbam singur pe coridoarele întunecate ale hotelului.Când am ajuns la cameră am deschis uşa, m-am grăbit să caut o foaie şi un pix. Am început să scriu tot felul de lucruri până când un bocănit puternic m-a desconcentrat.M-am repezit la uşă.Era Ramona.Venise să-şi ia un prosop şi a ţinut să mă anunţe că era ora la care trebuia să fiu la masă. Am minţit că îmi era rău şi am rămas urmărind emisiuni nemţeşti cu subiecte uşor de înţeles.

La ora 4 m-am hotărat că nu mă mai pot ascunde şi că e timpul să dau ochii cu ea şi să mănânc ceva.

Mi-am schimbat tricoul,mi-am luat sandalele şi am plecat.Am mers încet ştiind că va fi în holul recepţiei aşteptându-mă.

Când am ajuns la scările care coborau spre restaurant m-am mai uitat o dată în stânga şi în dreapta ca să mă asigur că nu mă urmărea.

Restaurantul era gol pt că cei mai mulţi erau pe plajă jucând volei sau fotbal.

Mi-am luat două prăjituri cu ciocolată şi un suc.Nu am mâncat mai nimic,am stat şi m-am gândit.

Afară se înnorase.Ştiam că jocul de ping-pong e anulat, dar mi-am spus că o plimbare o să mă liniştească.

Am pornit spre faleză, când ,la o masă apare fata de care mă ascundeam.M-am prefăcut că nu o văd şi m-am îndreptat grăbit spre locul în care se desfăşurau cursurile de dans.

Nici nu am ajuns bine, că stropi mari de ploaie,reci şi respingători îi gonea pe toţi spre hotel sau la adăpost.Singurul loc în care ea se putea refugia era locul de dans unde eram şi eu.

Şi acum îmi amintesc....

Bună!

Bună! Se pare că NU mai jucăm ping-pong azi!

3 Responses to “o poveste de neuitat.”


Leave a Reply

Trimite-mi un gând. Mulțumesc!

© Copyright 2011. Designed by Mary. Converted by Smashing Blogger for LiteThemes.com. Proudly powered by Blogger.