amintirea primei nopti in spital............

simt ca ma prabusesc de si stau intins in pat. soarele imi raneste ochii de sii draperiile sunt trase. ma intind sa iau telefonul de pe noptiera. este doar 10. inchid ochii in speranta ca am sa adorm, dar in zadar.ma ridic din pat,ametesc,si nu-mi dau seama de ce, picioarele ma dor si e zadarnic sa incerc sa mai fac un pas. ma prabusesc langa pat.mama ma priveste ingrijorata si nu pot auzii ce spune. inchid ochii si simt mainile grele ale tatalui meu care ma ridica in aer...ne auzi!! cheama salvarea! cu greu am soptit sunt bine.. am simtit mana mamei pe frunte iar apoi l-am auzit pe tata spunand adresa unde locuiam.. o femeie scunda mi-a facut o injectie,iar a poi a exclamat.il vom interna! aveam camera mea,dar mi-ar fi placut sa am pe cineva in ea...camera era ingrozitor de mare,orbitor de alba. si in plus,mirosea a dezinfectant..Dupa putin timp   de  la  scurta   analiza  a  conditiilor    in care  aveam sa   stau macar  o   noapte    cineva   a  batut  discret la  usa. ma asteptam sa fie mama sau o asistenta,dar m-am inselat. la inceput nu am recunoscut-o parea ca nu a dormit nopti intregi, avea cearcane adanci,era palida si avea ochii rosii.. s-a apropiat incet de pat. am reusit sa o privesc fiindu-mi greu sa spun ceva. niciodata nu am vazut-o asa,ma ingrijora.s-a asezat pe scaunul de langa patul meu analizand fiecare fir care ma lega de aparatul de respirat si de perfuzie. am inchis ochii care ma usturau din ce in ce mai tare.am auzit cand s-a apropiat si mai mult de mine.mana ei rece a apropiat-o de mana mea....m-a facut sa tresar ca atunci cand am mers prima data in cinematograf.iar apoi mi-a zis cele doua cuvinte.......acest text,e o amintire a primei zile in care am stat in spital din cauza acelor probleme destul de grave pe care unii le cunoasteti..