presupusa nemarginire

inchid lumea din fata mea.  cu zgomot de pleoape. intunericul ce se naste ma clatina,dezechilibrat, catrepamantul crapat de sub mine. intr-o cuvioasa solidaritate cu mine, copacii au tacut. in gandul meu,naucit, nu inteleg in cotro se indreptau urmele pasilor mei, si norii...intoxicat de haos eram, cu mintea faceam inmultiri si poeme, aveam nevoie de oameni fara nevoi, iar intrebarile mele mureau de singuratate, exilate. atunci te-am cunoscut pe tine. si am prins radacini in pamantul sfant, din care sunt facute muzee de dorinte. tu ma curataide greseli,si noptile mele stateau de veghe viselor tale. apoi imi spuneai din priviri ca sunt bun, iar eu naiv,ma amageam ca te merit. pleznea in mine dorinta sa crape. de ziua langa tine. tristetile se izbeau de mangaierile tale. cu urlete nebagate in seama, cu cuvinte nepotrivite pentru noi doi, care dadeam o noua sansei prieteniei care incepuse. frumusetea din minutele in care vorbeam. masurate cu o clepsidra de frunze. izbutea sa reinvie cerul. spintecat in doua de un curcubeu. fara nici un avertisment.si atunci ploaia. ooo,ce bine era intre picaturi mirosind a crengi!ploaia spala ranile unui trecut. elixir transpirat,obosit. ce-si dadeaultima suflare,acolo, pe pamantul ud. tu,dadatoare de viata,mi-ai resuscitat sufletul, chiar acolo,intre firele ierbii, cand eu uitasem ca exist, ca sunt om, ca stiu sa ma mir si sa cant. asa te-am cunoscut pe tine, si pentru tot ce faci.te-as mai cunoaste odata. pentru ca.prietenia merita ori cate sanse. am invatat sa aprind cu un singur chibrit. rasaritul, ca numele tau, predestinat, sa se vada din luna si lumi, sa se auda din enciclopedia  universului, mai presus de pian. e un suflet pe care-l sti doar tu sau. dorinta in expansiune, dadatoare de timp si crezuri, ratiunea prin care stii tot ce simt, ce-mi doresc, ce visez si ce-mi vad ochii? cum oare te apleci deasupra mea si minunile isi fac loc una cate una, in sufletul meu? cum reusesti sa-mi asculti gandurile fara ca eu sa am vreo sansa la litere? si cum cuvintele tale curg muzica. urechilor mele,,,,,cu tampla lipita de perna? asa te cunosc pe tine,tu.prietena mea cea mai buna, iar pentru tot ce faci. te-as mai cunoaste o viata. intins pe iarba,uitat in visare, gandindu-ma la ceea ce ai facut pentru mine,zambesc......     acest text,am hotarat sa-l scriu pentru ea...prietena mea cea mai buna....nu cred ca as putea sa-i multumesc vreodata pentru tot ceea ce mi-a oferit.........